Romanul „Singur în fața dragostei” este o operă literară scrisă de autorul basarabean Aureliu Busuioc, care a fost publicată pentru prima dată în anul 1966. Acest text a marcat debutul lui Busuioc ca romancier, după ce acesta publicase anterior versuri. În centrul poveștii se află iubirea, iar acțiunea se desfășoară în satul Recea Veche și urmărește povestea de dragoste dintre doi dascăli din mediul rural.
Romanul cuprinde cincisprezece capitole, iar protagonistul principal este Radu Negrescu, care se îndrăgostește de Viorica Vrabie. Negrescu trecuse printr-o căsnicie nereușită cu Lida, iar Viorica fusese și ea dezamăgită în urma unei relații ratate. Cei doi se întâlnesc în sat, iar dragostea lor este pusă la încercare de diferite obstacole, cum ar fi rivalitatea cu un coleg al Vioricăi sau episoade legate de divorțul lui Radu.
Pe parcursul romanului, dragostea celor doi devine tot mai evidentă, iar Radu este încurajat de Viorica să-și urmeze visurile și să-și descopere adevăratele dorințe. Chiar și după ce pleacă din sat și încearcă să-și reia relația cu fosta sa soție, sentimentele sale pentru Viorica rămân neclintite.
„Singur în fața dragostei” este o poveste simplă, dar plină de ironie și umor de bună calitate. În centrul operei nu stă doar experiența erotică, ci și analiza sentimentelor și modurilor de manifestare a iubirii, care devin tot mai complexe pe măsură ce povestea avansează. Stilul narativ al lui Busuioc îmbină tradiția cu modernismul, întrucât autorul încearcă să aducă în prim-plan o poveste de dragoste actuală, dar cu elemente din stilul interbelic.