Nada Florilor” este o carte scrisă de Mihail Sadoveanu și publicată în anul 1950 la Editura Tineretului din București. Subtitlul cărții este „Amintirile unui pescar cu undița” și reprezintă o serie de povestiri pescărești din volumul „Împărăția apelor”. Cartea prezintă viața unui băiat pe nume Iliuță Dumitraș, care învață despre pescuit și mișcarea socialistă din România.
Acțiunea romanului are loc în anul 1888, în stufărișul unei bălți care, în trecut, a fost un loc de refugiu pentru câțiva răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Sadoveanu îmbină ideologia realist-socialistă în poveștile pescărești, evidențiind sprijinul popular pentru mișcarea socialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Iliuță este fiul inginerului Manole Dumitraș, iar cei doi locuiesc împreună cu mătușa tânărului și dădaca acestuia, Anghelina, în Fălticeni. Mama lui Iliuță a murit cu mult timp în urmă, iar sora inginerului, Leona, conduce gospodăria acestuia. Leona este mereu pusă pe ceartă și disprețuiește rudele prin alianță. În schimb, inginerul, fratele ei, este un om blând și adept al ideilor socialiste. El corespondase cu un medic revoluționar rus care a părăsit țara pentru a nu fi deportat în Siberia. Uncheșul Haralambie, cumnatul inginerului, stă adesea în casa lor când se întoarce de la munte.
Iliuță își petrece vacanțele de vară la Păstrăveni, în casa rudelor mamei sale și se apropie de locuitorii satului. Bunicul său îi trezește interesul pentru pescuit și îl duce pentru prima dată la pescuit în bălțile situate pe malul Moldovei. Cu unelte de pescuit simple pe care și le-a construit singur, Iliuță începe să pescuiască într-un stăvilar din iazurile de pe râul Șomuzul Mare, simțindu-se aproape de natură, cu frumusețea și liniștea ei.
Într-o dimineață de primăvară din 1888, Iliuță este condus de un băiat mai mare, Culai, la plavia denumită Nada Florilor și situată într-un loc ascuns în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor. Acolo se întâlneau în fiecare zi câțiva localnici săraci care trăiau din pescuit, din prestarea unor munci de sezon și din furtul porumbului de pe câmp. Iliuță își formează personalitatea sub influența a două personaje simbolice: uncheșul Haralambie, un cioban, apărător al rânduielii „oamenilor de demult”, și Alecuț, un tinichigiu, membru al Clubului socialist de la Pașcani.
Timp de o lună, Iliuță merge la Nada Florilor, se apropie de pescari și învață tainele pescuitului. Un eveniment important are loc când muncitorul Alecuț Dumitriu sosește de la Pașcani, fugind de poliție, care îl acuză că ar fi fost agitator al țăranilor răsculați. Iliuță îl sfătuiește să se ascundă la uncheșul Haralambie, salvându-i astfel viața.
După aceste evenimente, Iliuță trebuie să susțină teza la matematică, dar nu cunoaște materia, fiindcă a lipsit foarte mult de la școală. El decide să deseneze pe hârtie ostrovul de la Nada Florilor și chipurile prietenilor săi pescari. Profesorul de matematică se simte jignit și încearcă să-l exmatriculeze, dar ceilalți profesori și uncheșul Haralambie reușesc să-l convingă să-i permită lui Iliuță susținerea tezei la matematică în sesiunea de toamnă.
Ulterior, Alecuț vine la Fălticeni pentru a înmâna inginerului Dumitraș scrisoarea și poezia vechiului său prieten, Solomon Cornea, trezindu-i satisfacția și împăcarea de a fi rămas fidel idealurilor sale din tinerețe. În final, Iliuță este trimis la Liceul Național din Iași și apoi la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, continuând să lupte pentru obținerea și respectarea drepturilor muncitorilor și țăranilor.
În concluzie, „Nada Florilor” prezintă stabilirea opțiunilor politice ale unui adolescent sub influența unor evenimente trăite de rebeli care activau împotriva ordinii sociale capitaliste. Cartea evidențiază criticile sociale ale lui Sadoveanu, inspirate de ideile clasei muncitoare.