„Moș Goriot” este un roman realist și psihologic scris de Honoré de Balzac în secolul al XIX-lea, care face parte din ciclul Comedia Umană. Acesta este considerat unul dintre cele mai reprezentative romane ale lui Balzac, deoarece introduce pentru prima dată utilizarea metodei „reparaissant”, o tehnică care presupune dispariția și reapariția unor personaje în mai multe romane.
Inovația literară „reparaissant” este unul dintre elementele care l-au consacrat pe Balzac în literatura universală. Romanul explorează viața și moravurile pariziene ale vremii, concentrându-se în special pe iubirea paternă necondiționată, dorința de ascensiune socială și stilul extravagant de viață al aristocrației. Narațiunea este împletită, având în centru poveștile a trei personaje principale: Moș Goriot, un bătrân ajuns în sărăcie din cauza fiicelor sale, Eugène de Rastignac, un student ambițios la drept, și Vautrin, un criminal evadat cu o inteligență și capacitate de adaptare impresionante.
Romanul începe cu descrierea pensiunii Vauquer, dintr-un cartier sărăcăcios al Parisului, care găzduiește un grup mic de persoane, printre care se află și eroii poveștii. Moș Goriot, al cărui nume constituie titlul romanului, este un bătrân a cărui avere fabuloasă provenită din afaceri cu făinoase este topită încet de cele două fiice frivole și risipitoare, Anastasie și Delphine. Colegul de pensiune al lui Moș Goriot și eroul principal al romanului, Eugène de Rastignac, este un student sărac din provincie care își dorește să pătrundă în înalta societate și folosește toate resursele pe care le are pentru a reuși. Al treilea personaj important este Vautrin, un bărbat misterios care încearcă să îl ajute pe Rastignac.
Romanul prezintă evoluția tragică a lui Moș Goriot, care este martorul degradării sale fizice, emoționale și sociale cauzate de exploatarea fiicelor sale. Rastignac devine apropiat de Goriot în timp ce devine amantul fiicei sale, Delphine. În cele din urmă, Moș Goriot moare singur și neîngrijit de fiicele sale, iar Rastignac organizează și plătește înmormântarea acestuia.
Povestea lui Moș Goriot este o lecție pentru Rastignac, oferindu-i o perspectivă asupra cruzimii și adaptabilității din lumea pariziană. În ciuda experiențelor triste, Rastignac nu se lasă descurajat și continuă să își urmeze drumul.
În concluzie, „Moș Goriot” este un roman realist și psihologic care oferă o reprezentare crudă, dar fascinantă a vieții pariziene și a analizei psihologice complexe a personajelor. Această operă este una dintre cele mai reprezentative pentru opera imensă a lui Balzac.