„Jocul de-a vacanța” un spectacol în trei acte, reprezintă o producție semnată de Mihail Sebastian în anul 1936, în care autorul a împletit cu pricepere amintiri personale cu tematici de explorare prezentate în romanul său „Femei.”
Această lucrare, care a reprezentat debutul lui Sebastian în domeniul pieselor de teatru, conform propriilor lui mărturisiri din jurnalul său, devine din ce în ce mai relevantă în zilele noastre, când mijloacele de comunicare au cunoscut o ascensiune fără precedent, ilustrând un experiment social intrigant, acela al izolării față de tumultul lumii exterioare.
Intriga spectacolului are loc în anul 1936, într-o pensiune numită Weber, unde se adună șase personaje extrem de diferite: Corina, Ștefan Valeriu, Jeff, Madame Vintilă, Maiorul, Agneș, Domnul Bogoiu, Mecanicul, Călătorul și Nevasta călătorului. Fiecare dintre acești protagoniști reprezintă o tipologie umană specifică, variind de la femeia naivă și adolescentul rebel până la militarul cu experiență.
Povestea începe prin a dezvălui că toate mijloacele de comunicare cu lumea exterioară au fost eliminate, iar Ștefan Valeriu este cel responsabil pentru această situație. El propune un joc neobișnuit, numit „joc de-a vacanța,” în care să simuleze o izolare totală de viața urbană agitată.
Chiar dacă ceilalți oaspeți sunt inițial reticenți, influența Corinei, care stârnește afecțiunea mai multor personaje, inclusiv pe cea a lui Bogoiu, Jeff și Ștefan, îi convinge treptat să se alăture acestui experiment.
Pe durata desfășurării jocului, grupul trăiește într-o izolare completă în pensiune, până când sosirea unui cuplu de turiști perturbă liniștea și echilibrul stabilit. Personajele, care se comportă ca și cum s-ar afla pe un vapor – o idee sugerată de Corina pentru a-l convinge pe Domnul Bogoiu să se alăture jocului – reușesc în cele din urmă să alunge intrușii.
Cu toate acestea, armonia creată se destramă atunci când Corina decide să plece, conștientizând că este dorită de trei bărbați și că evadarea din realitate este, în cele din urmă, iluzorie. Această decizie lasă pensiunea Weber ca un sanctuar al iluziilor și visurilor nerealizate.
În esența sa, „Jocul de-a vacanța” este mult mai profund decât o simplă comedie. El explorează frustrările umane și dorința constantă de a evade din rutina zilnică, evidențiind cum realitatea dorită este, adesea, doar o mască pentru realitatea înconjurătoare și cum evadarea este posibilă doar în cadrul unui joc imaginar.