Într-un sat îndepărtat, trăia o fată tânără și frumoasă numită Mărgăritară. Ea era cunoscută în toată regiunea pentru priceperea ei în muncile gospodăriei și pentru sufletul ei bun. Mărgăritară era înzestrată cu un talent aparte de a transforma cânepa în fire subțiri și strălucitoare. În fiecare zi, ea petrecea ore întregi în atelierul ei, învârtind roata fusului și împletindu-și gândurile cu firele de cânepă.
Într-o zi, pe când Mărgăritară muncea cu ardoare, trecându-și degetele peste firele fine, aude un zgomot dincolo de ușă. Curioasă, se apropie și își găsește trei fete în pragul casei. Acestea erau epuizate de munca în câmp și căutau un loc în care să se odihnească. Mărgăritară, cu inima plină de compasiune, le invită înăuntru și le oferă apă și pâine. Fetele, recunoscătoare, îi povestesc că au venit în sat în căutarea unei slujbe și că munceau la câmp pentru a-și câștiga existența.
În timp ce povesteau, fetele încep să vorbească despre dorințele lor ascunse. Prima fată spune că și-ar dori ca toți oamenii din lume să poarte haine făcute din firele de pe un singur fus, iar a doua fată adaugă că ar vrea ca toți să poarte haine din firele de pe doi fuzete. Mărgăritară asculta cu atenție, însă în gândul ei se încolăcea o idee stranie și îndrăzneață.
Când a venit rândul ei să vorbească, Mărgăritară a privit în ochii feciorului de boier mare, care tocmai trecuse pe lângă casa ei. În acel moment, o promisiune a ieșit din buzele ei cu o voce fermă și sigură: „Dacă boierul se va căsători cu mine, îi voi aduce pe lume doi feți-logofeți cu totul și cu totul de aur.”
Feciorul de boier mare, auzind promisiunea, a fost impresionat și a hotărât să se căsătorească cu Mărgăritară. În ziua nunții, soarele strălucea puternic pe cer, iar Mărgăritară părea o prințesă îmbrăcată într-o rochie albă, ca mărgăritarul strălucitor. Cei doi s-au jurat unul altuia iubire veșnică și au plecat spre moșia boierului.
Acolo, Mărgăritară a rămas însărcinată și așteptarea a devenit din ce în ce mai grea. În sfârșit, ziua așteptată a sosit și Mărgăritară a dat naștere celor doi băieți gemini. În momentul în care cei mici au apărut pe lume, se putea auzi un șoapte uimit în jurul lor. Trupurile lor erau acoperite în întregime de o piele strălucitoare, asemănătoare aurului.
Vestea despre cei doi feți-logofeți cu totul și cu totul de aur s-a răspândit rapid în toată țara. Oamenii își doreau să îi vadă și să se bucure de frumusețea lor rară. Feciorul de boier mare și Mărgăritară erau mândri de copiii lor și îi îngrijeau cu dragoste și grijă.
Povestea lor a fost una de neuitat, iar oamenii au înțeles că destinul și fericirea pot fi atinse prin credință, curaj și îndeplinirea promisiunilor. Basmul „Înșir-te Mărgăritari” rămâne un exemplu de poveste magică și tradițională, care ne învață că dorințele noastre cele mai profunde pot deveni realitate atunci când suntem sinceri și ne ținem de cuvânt.