Într-un mic sat de la țară, trăia o fată pe nume Marta și un tânăr numit Miron. Marta era fiica unui om bun, iar Miron era un flăcău chipeș și talentat. Cei doi s-au îndrăgostit unul de altul și povestea lor de dragoste a devenit subiectul discuțiilor în sat. Miron era cunoscut pentru vocea sa frumoasă și talentul său muzical. El cânta și încânta mulțimile la jocurile din sat, iar Marta era fascinată de talentul său.
Cei doi petreceau mult timp împreună, mergând la Fântâna Corbului și împărtășind momente de intimitate și conexiune. Marta era deschisă în discuțiile cu mama sa despre Miron, exprimându-și admirația față de talentul său și calitățile sale personale. Însă, în ciuda faptului că povestea lor de dragoste era bine-cunoscută în sat și încânta fetele care ascultau cântecele lui Miron, Marta trebuia să facă față și altor curtenitori, precum Toderica, un tânăr bogat și puternic, care îi cerea mâna.
Cu toate acestea, Marta și Miron continuau să aibă o legătură specială. În urma negocierilor și acordului dintre familiile mirelui și a miresei, pregătirile pentru nuntă au început. Cosma, tatăl mirelui, s-a întrebat dacă fiul său îi place Marta și, după ce a primit un răspuns afirmativ, logodna a fost stabilită pentru peste trei zile.
În sat, oamenii așteptau cu nerăbdare nunta Martei. Se vorbea despre cererea în căsătorie a lui Toderica și despre faptul că familia Martei acceptase. Toată lumea era bucuroasă, deoarece nunta era un eveniment așteptat de toți. Însă, în inima Martei se nașteau temeri și sentimente contradictorii. Era fericită că se va căsători cu Miron, dar era tristă să părăsească casa părintească și să înceapă o nouă viață necunoscută. Ea era confuză și neliniștită în privința logodnei.
În seara în care trebuia să aibă loc logodna, Marta se retrage în grădină, copleșită de gânduri. Miron îi cântă o doină de pe deal, iar Marta îl aude și fuge spre el. Când se întâlnesc, își împărtășesc sentimentele și dorințele unul pentru celălalt. Miron îi spune că a visat și a cântat despre ea în fiecare zi și că a suferit din cauza gândurilor despre logodnă. Marta îl imploră să nu o lase și să rămână împreună, dar Miron își dă seama că trebuie să se despartă pentru totdeauna. El îi spune Martei că sunt din lumi diferite și că trebuie să respecte convențiile sociale. În cele din urmă, se sărută și se despart.
După acest eveniment, vestea certei dintre Mihu și Cosma se răspândește în tot satul. Oamenii speculează și discută despre ce s-a întâmplat și despre motivele certei. Există două variante ale poveștii, dar toți ajung să aibă aceeași înțelegere și să fie convinși că logodna nu se va mai face. În timpul acestor discuții, persoanele se arată sceptice cu privire la Miron și