„Faust” este o tragedie scrisă de Johann Wolfgang von Goethe. A fost publicată pentru prima dată în 1790 ca un fragment al textului, cu scopul de a familiariza cititorii cu opera. Inspirată din legende despre Johann Georg Faust, un alchimist, astrolog și magician din secolul al XV-lea, piesa este împărțită în două părți. Mai târziu, opera a fost transformată într-o operă muzicală, compusă de Charles Gounod cu un libret scris de Jules Barbier și Michel Carre, având premiera în 1859.
„Faust” are cinci acte și câteva personaje principale, printre care Faust, Mefisto, Margareta, Valentin, Siebel și Wagner. Acțiunea începe în cabinetul de lucru al doctorului Faust, care, la sfârșitul vieții sale, se confruntă cu regretul că nu și-a acordat niciodată timp pentru a se bucura de viață. Într-un moment de disperare, se pregătește să se otrăvească, dar este oprit de apariția lui Mefisto, care îi promite tinerețe și frumusețe în schimbul sufletului său.
Faust, acum tânăr și chipeș, își îndreaptă atenția spre Margareta, sora lui Valentin. Mefisto îi ajută să se apropie de Margareta și cei doi se îndrăgostesc. Cu toate acestea, relația lor duce la tragedie, iar Margareta ajunge să-și piardă mințile și să-și omorâse propriul copil.
În ciuda tuturor eforturilor lui Mefisto de a-l face pe Faust să uite de Margareta, el încearcă să o salveze. În cele din urmă, îngerii îi ascultă rugăciunea Margaretei și îi mântuie sufletul.
„Faust” explorează dualitatea umană și lupta dintre aspirațiile înalte și tentațiile lumești. Personajul principal, Faust, este ademenit de plăcerile imediate, dar în cele din urmă își găsește mântuirea în iubire și încredere în divin. Această operă a inspirat numeroase alte lucrări artistice datorită temelor sale puternice și complexe.