Romanul „Doamna Bovary” a adus notorietate autorului său, Gustave Flaubert. A fost publicată pentru prima dată în 1856 și a stârnit un adevărat scandal atât în mediul juridic, cât și în presă. Opera impresionează prin subiectul controversat și prin analiza psihologică realizată de scriitorul francez.
În debutul romanului, cititorul este prezentat cu Charles Bovary, un tânăr care a avut o copilărie dificilă și care ajunge să profeseze ca medic într-o comună. El se căsătorește cu o văduvă mai în vârstă, care îi lasă o avere considerabilă după ce moare. Apoi, el se îndrăgostește de Emma, fiica unuia dintre pacienții săi, și cei doi se căsătoresc.
Viața de femeie căsătorită nu este pe placul Emmei, care aspira la un ideal romantic irealizabil. Ea se simte sufocată de viața liniștită din Tostes și se confruntă cu diferența dintre realitate și propriile aspirații. După ce rămâne însărcinată, cuplul se mută într-un alt oraș, unde fac cunoștință cu diverse personaje, printre care farmacistul Homais și tânărul secretar de notariat, Léon.
Emma se îndrăgostește de Léon, dar acesta pleacă la Paris pentru a-și continua studiile. Apoi, ea se angajează într-o aventură cu Rodolphe, dar acesta o părăsește brusc. În timp ce încearcă să fugă împreună cu el, Emma se îmbolnăvește grav și este dusă la Rouen de către Charles. Acolo, ea reînnoiește legătura cu Léon, dar și această poveste de dragoste eșuează. În cele din urmă, Emma se sinucide, iar Charles moare la scurt timp după aceea.
În concluzie, „Doamna Bovary” prezintă povestea tragică a unei femei prizonieră în propriile aspirații romantice, simțindu-se limitată de societatea în care trăiește. Romanul explorează complexitățile emoționale și romantice ale protagonistei, oferind o analiză detaliată a luptei ei interioare.