„Din trecutul nostru” este un volum scris de Alexandru Vlahuță și publicat în 1908 la București. Acest volum cuprinde o serie de relatări istorice care se referă la trecutul poporului român. Autorul începe cu narațiuni despre geți și daci și încheie cu evenimente din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Volumul conține douăzeci de povestiri istorice, care încearcă să redea fapte reale într-un mod creativ, folosind imaginația autorului. Garabet Ibrăileanu a lăudat opera, numind-o „o operă de artă” și apreciind modul în care autorul a reușit să transmită rapid succesul evenimentelor și importanța personajelor. De asemenea, Ibrăileanu a remarcat implicarea afectivă a autorului în redarea istoriei poporului său, evidențiind sinceritatea patriotismului lui Vlahuță.
Fiecare povestire corespunde unui capitol al cărții. Autorul începe cu relatarea despre sciți și agatirși, continuând cu povestea tracilor și a dacilor, și încheind cu desprinderea românilor de bulgari. Vlahuță vorbește despre principatele românești, evidențiind povestea domnitorilor relevanți pentru Moldova și Muntenia, precum și a luptei pentru unirea principatelor.
Autorul dedică un capitol lui Ștefan cel Mare, urmând cu o povestire despre Mihai Viteazul și perioada dificilă care a urmat morții acestuia. Vlahuță descrie cu dezaprobare epoca fanariotă și încheie opera cu o notă de optimism, referindu-se la înfăptuirea Unirii Principatelor și încoronarea primului rege al României.
În concluzie, „Din trecutul nostru” de Alexandru Vlahuță este o operă inedită care abordează istoria printr-un mod poetic, zugrăvind personaje și evenimente într-un mod concret. Este o operă apreciată pentru modul în care autorul reușește să transmită istoria într-un mod captivant și plin de viață.