„Ciclul epic neîncheiat intitulat „Cartea Milionarului” a debutat cu prima parte, denumită „Cartea de la Metropolis”, care a fost singura finalizată cu succes și publicată în anul 1977. Fragmente din volumele următoare au fost publicate ulterior în revista „Viața românească”, iar autorul intenționa să compună o serie de volume care să alcătuiască întregul ciclu: „Cartea de la Metopolis”, „Cartea Dicomesiei”, „Sfârșit la Metopolis” și „Epilog în orașul Mavrocordat”. Pentru această operă, autorul a primit Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor din România.
Acțiunea din „Cartea de la Metopolis” are loc în Câmpia Dunăreană dintre Brăila și Călărași, o zonă pe care autorul o cunoaște foarte bine și de care este atașat. Romanul debutează în Metopolis, un loc fictiv, într-un timp al întemeierii, înfățișat ironic și generat de sensul simbolic al roții, simbol al ciclicității destinului uman sub influența vremurilor în care trăiește. Acest loc se află în câmpia Dicomesiei, concurând mereu cu orașul Mavrocordat, reprezentând, de fapt, regiunea de Sud-Est a Europei, caracterizată de balcanism, multiculturalitate și hedonism.
Milionarul și roata sunt primii veniți în Metopolis, iar Milionarul este și autor și personaj în același timp. El colecționează poveștile spuse de alte personaje precum Andrei Mortu, Constantin Pierdutul I-ul, Generalul Glad, Generalul Marosin, Havaet, Topomestristul, femeia paracliser și Păcatele Lumii. Orașul pune bazele unei noi epoci, cea a Generalului Glad din Marmația, iar întregul roman se concentrează asupra legendelor personajelor, reflectând vechimea și istoria locului.
Impresia de atemporalitate a romanului provine nu din lipsa reperelor temporale, ci chiar din prezența lor, creând iluzia că Metopola este imună la trecerea timpului. Cu toate acestea, în roman „trăim vremuri moderne”, iar confruntarea dintre vechi și nou este nelipsită. Personajele-legendă își pierd forța, intervenind în poveste Havaet, reprezentant al „lumii noi”. Romanul se încheie cu dezvăluirea ultimelor informații despre locuitorii Metopolisului, transmise de către Milionar.
Astfel, „Cartea Milionarului” de Ștefan Bănulescu este o istorie a unei lumi transformată în carte, reflectând vechimea și istoria locului într-o utopie creată de autor. Această viziune istorică transpusă în planul ficțiunii oferă cititorilor o perspectivă unică asupra unei lumi atemporale.”