Ghiță Pristanda din opera „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale este exemplificat printr-o serie de citate și secvențe semnificative care evidențiază caracteristicile și trăsăturile sale principale.
Aceste citate ilustrează cum Pristanda își asumă rolul de personaj secundar, dar esențial pentru desfășurarea intrigii, prin intermediul servilismului său și a umorului care decurge din acțiunile și limbajul său.
Monologul său din actul întâi, scena a doua, „Grea misie, misia de polițai… Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile… Tot vorba bietei neveste, zice: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot, că sătulul nu crede la ăl flămând…”. Zic: curat!” scoate în evidență percepția sa asupra datoriei și modul în care acesta vede autoritatea – cu un amestec de resemnare și oportunism.
Prin utilizarea cuvântului „curat” adăugat la diverse adjective („curat caraghioz!”, „curat mișel!”), Pristanda își exprimă opiniile într-un mod care îi accentuează prostia și lipsa de discernământ.
Această trăsătură lingvistică contribuie la comicul de caracter, evidențiind discrepanța între dorința sa de a părea competent și realitatea incompetenței sale.
Comicul de situație este de asemenea prezent, prin sarcinile absurde pe care le îndeplinește, cum ar fi numărarea steagurilor, care devine o metaforă pentru inutilitatea eforturilor sale: „Două la primărie, două la prefectură, […] , curat murdar, coane Fănică”.
Servilismul lui Pristanda se manifestă prin disponibilitatea de a îndeplini orice ordine, evidențiată în abuzul asupra lui Cațavencu la ordinul prefectului, „curat violare de domiciliu, da umflați-l!”, și prin schimbarea loialităților în funcție de propriul interes: „Eu gazeta dumneavoastră o citesc ca Evanghelia totdeauna”.
Caracterizarea prin nume, prin analogia cu pristandaua, sugerează lipsa progresului și inutilitatea acțiunilor lui Pristanda, reflectând o critică a societății în care evoluează.
Astfel, Ghiță Pristanda se profilează ca un personaj complex, prin simpla sa prezență și acțiuni ilustrând tipologia omului servil, interesat doar de propriul avans, într-o societate unde valorile și principiile sunt adesea sacrificate pe altarul interesului personal și al puterii.
Caracterizări personaje din „O scrisoare pierdută”:
- Caracterizare Zoe Trahanache
- Caracterizare Zaharia Trahanache
- Caracterizare Nae Cațavencu
- Caracterizare Agamemnon Dandanache
- Caracterizare Ștefan Tipătescu
- Caracterizare Ghiță Pristanda
- Caracterizare Iordache Brânzovenescu
- Caracterizare Tache Farfuridi
- Caracterizare cetățeanul turmentat
Citește și: O scrisoare pierdută comentariu