Publicată în 1980, „Arta conversației” este al doilea roman al Ilenei Vulpescu, o scriitoare cunoscută în literatura română, care a murit recent. În ciuda faptului că a activat în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, a reușit să-și exprime gândurile și sentimentele în mod autentic prin scris, fără a fi afectată de cenzură.
Cartea relatează povestea Sînzianei Hangan, o femeie divorțată și medic, care are două fiice: Ana, dintr-o relație cu un bărbat căsătorit, și Maria, fiica sa din căsnicia anterioară cu scriitorul Alexandru Bujor. Între cele două fete există o diferență semnificativă de vârstă, Ana fiind încă mică, în timp ce Maria este adolescentă.
Pe parcursul cărții, cititorii sunt conduși în lumea interioară a Sînzianei, care a fost influențată de educația primită de la mama sa, Smaranda, o persoană persecutată în timpul regimului lui Dej. Prin intermediul acestei influențe, Sînziana a învățat să aprecieze munca și să se concentreze pe principiile care i-au fost insuflate în copilărie.
De-a lungul cărții, Sînziana se confruntă cu provocări și obstacole, dar și cu o serie de relații romantice, inclusiv cu Pavel, tatăl Anei, și cu alți bărbați care au jucat roluri importante în viața ei. În ciuda dificultăților, ea încearcă să-și găsească echilibrul și fericirea într-o societate care nu îi oferă multe opțiuni.
„Arta conversației” abordează subiectul vieții unei mame singure în România anilor ’70, oferind o perspectivă unică asupra relațiilor și a luptei unei femei pentru independență într-o societate patriarhală. Cartea explorează teme profunde, cum ar fi iubirea, sacrificiul și rezistența în fața adversităților politice și sociale.
Ilenei Vulpescu a reușit să creeze un roman care a fost bine primit de cititori, deși a fost publicat într-un context politic dificil. Cu toate acestea, opera nu a întâmpinat probleme de cenzură, deoarece critica subtilă adusă regimului a fost abordată într-un mod care a permis cartea să fie publicată fără dificultăți majore.