Romanul „Întoarcerea din Rai” scris de Mircea Eliade și publicat în 1934 surprinde viața din Bucureștiul interbelic, în perioada următoare Marii Uniri. Acțiunea se desfășoară în Bucureștiul anilor 1932-1933 și urmărește viața unui grup de tineri care se adună în cafeneaua Corso pentru a discuta filosofia generației lor.
Pavel Anicet, liderul grupului, trăiește împreună cu prietenii săi o perioadă zbuciumată. Ei simt responsabilitatea de a iniția o revoluție socială, dar se confruntă și cu probleme personale. Pavel, de exemplu, se regăsește într-o situație inedită, iubind două femei în același timp, iar dragostea și relațiile romantice își pierd din idealism și sublim, devenind o povară pentru el.
Romanul surprinde drama și contradicțiile unei generații tinere din Bucureștiul interbelic, ilustrând pierderea idealurilor și a optimismului care caracterizaseră primii ani ai României Mari. Eliade s-a inspirat din propria sa experiență și din cea a cunoscuților săi pentru a crea această poveste, oferind o perspectivă autentică asupra vieții și aspirațiilor unei generații pierdute într-o lume în schimbare.